Depresia nu e tristețe

„Dar n-am de ce să fiu trist, am tot ce-mi trebuie.” E una dintre cele mai frecvente propoziții pe care le auzim la primul consult. Vine dintr-o neînțelegere despre ce e depresia.

Tristețea are un obiect. Depresia, nu

Tristețea e o emoție normală și necesară: apare ca răspuns la o pierdere, are un motiv identificabil și se estompează în timp. Poți fi trist și, în același timp, să râzi la o glumă bună.

Depresia e altceva. E o afecțiune care schimbă felul în care funcționează creierul: capacitatea de a simți plăcere, energia, somnul, apetitul, concentrarea. Poate apărea fără niciun motiv exterior, iar prezența unui motiv nu o face „justificată”.

Semnul central: nu mai simți nimic

Termenul clinic e anhedonie: incapacitatea de a resimți plăcere din activități care înainte o produceau. Muzica sună la fel, dar nu mai face nimic. Mâncarea are gust, dar nu mai contează. Oamenii dragi sunt tot acolo, dar întâlnirea cu ei pare un efort.

Mulți pacienți nu descriu durere. Descriu o distanță, ca și cum ar privi propria viață printr-un geam.

Cum arată, de fapt

Pentru un diagnostic, simptomele trebuie să dureze cel puțin două săptămâni și să afecteze funcționarea zilnică:

• Oboseală care nu trece cu odihnă
• Trezire foarte devreme, cu imposibilitatea de a readormi
• Schimbări de apetit, în orice direcție
• Dificultăți de concentrare: recitești același paragraf de trei ori
• Încetinire vizibilă a mișcărilor și a vorbirii, sau, dimpotrivă, agitație
• Sentimente de vinovăție disproporționate
• Gânduri despre moarte sau despre a nu mai fi

De ce „ridică-te și fă ceva” nu ajută

Sfatul presupune că problema e voința. Dar depresia afectează exact circuitele care generează motivația. E ca și cum i-ai spune cuiva cu piciorul rupt să meargă mai hotărât.

Paradoxul e că activarea comportamentală (reintroducerea graduală a activităților) chiar funcționează, dar ca parte a unui plan structurat, în pași foarte mici, nu ca îndemn.

Ce facem la clinică

Evaluăm severitatea, excludem cauzele medicale (tiroidă, deficit de vitamina D sau B12, anemie) și stabilim planul. În formele ușoare, psihoterapia singură are rezultate bune. În cele moderate și severe, combinația dintre medicație și psihoterapie e superioară fiecăreia luate separat.

Dacă ai gânduri de a-ți face rău, nu aștepta o programare: sună la 112 sau mergi la cea mai apropiată unitate de primiri urgențe.